Românii trebuie sã se obişnuieascã cu ideea autonomiei
Ca deputat în Parlamentul României am semnat cinci proiecte de lege în tema autonomiei. Colegii noştri ne-au criticat şi ne-au atacat, dar eu întotdeauna am zis: românii trebuie sã se obişnuieascã cu ideea autonomiei - a declarat Sógor Csaba. Un interviu cu eurodeputatul UDMR.
Poate sã fie autonomia minimul naţional?
Autonomia nu este o ţintã, ci un instrument. Pentru cã ţinta este înţelegerea în cele mai importante lucruri. În primul rând între maghiari. Mai târziu aceastã înţelegere poate fi baza a unei înţelegeri româno-maghiare, despre care trebuie sã scriem un contract. Forma poate fi numitã autonomie culturalã sau statut teritorial. De altfel Serbia ne-a dat un exemplu în politica sa minoritarã. În afara Ungariei, limba maghiarã nu este limbã oficialã a nici unui stat membru al Uniunii Europene. Nici noi în România, nici voi în Slovacia nu au putut sã atingeţi asta. Iar în Serbia, într-o ţarã în afara Uniunii, limba maghiarã a devenit limbã oficialã. Asta este un exemplu de urmat pentru România şi Slovacia. De altfel nici soluţia din Vojvodina (Serbia) nu este perfectã, dar în prezent asta este cea mai mare realizare a comunitãţii maghiare.
În Slovacia frica e mai mare pentru cã maghiarii trãiesc lângã frontierã. Dar în ultima vreme nu a fost simplu nici în Transilvania. Ca deputat în Parlamentul României am semnat cinci proiecte de lege în tema autonomiei. Colegii noştri ne-au criticat şi ne-au atacat, dar eu întotdeauna am zis: românii trebuie sã se obişnuieascã cu ideea autonomiei. Evident cã discursul politic s-a schimbat odatã cu componenţei guvernului. Ca exemplu putem sã referim la problemele în tema predãrii limbii române. În opinia noastrã trebuie sã o predãm ca o limbã strãinã, dar românii nici nu a vrut sã discute despre asta, au devenit foarte nervoşi. De aceea acum zicem cã limba românã este o limbã specialã şi trebuie sã învãţãm din cãrţi speciale. Nici cuvântul autonomie nu a fost pe placul lor, acum spunem decentralizare. Însã eu sper cã vine vremea când nişte expresii nu vor mai deranja pe nimeni. De altfel şi în România existã o lege a limbii oficiale. Un guvern social-democrat a aprobat-o. A fost la fel de proastã ca în Slovacia. Am luptat împotriva legii, dar totuşi au aprobat-o. Însã preşedintele Iliescu nu a semnat-o şi sa eliminat partea care conţine amenzile. Astãzi nimeni nu se discutã despre aceastã lege, sperãm cã şi în Slovacia va schimba discursul politic.
Am vãzut o alianţã între maghiari în legãturã cu legea limbii oficiale în Slovacia. În problemele importante putem sã facem o alianţã asemãnãtoarã în viitor?
Da, dar eu cred cã nu numai la nevoie trebuie sã ne aliãm. De exemplu în Tratatul de la Lisabona a apãrut posibilitatea cã un milion de cetãţeni pot sã iniţieze o lege europeanã. În Bruxelles avem un birou de lobby. Numai cã trebuie sã folosim aceste posibilitãţi, este foarte important sã ne dãm seama, cã dacã interesul naţiunii cere trebuie sã omitãm afronturile din trecut şi sã ne aliãm. Dezbinarea este vina istoricã a maghiarimii. Înfrângerea la Mohács a fost primul „5 decembrie”. Iar acum trebuie sã învãţãm din greşelile trecutului şi sã ne aliãm. Legea limbii oficiale în Slovacia ne-a arãtat cã acest lucru este posibil.
Autonomia nu este o ţintã, ci un instrument. Pentru cã ţinta este înţelegerea în cele mai importante lucruri. În primul rând între maghiari. Mai târziu aceastã înţelegere poate fi baza a unei înţelegeri româno-maghiare, despre care trebuie sã scriem un contract. Forma poate fi numitã autonomie culturalã sau statut teritorial. De altfel Serbia ne-a dat un exemplu în politica sa minoritarã. În afara Ungariei, limba maghiarã nu este limbã oficialã a nici unui stat membru al Uniunii Europene. Nici noi în România, nici voi în Slovacia nu au putut sã atingeţi asta. Iar în Serbia, într-o ţarã în afara Uniunii, limba maghiarã a devenit limbã oficialã. Asta este un exemplu de urmat pentru România şi Slovacia. De altfel nici soluţia din Vojvodina (Serbia) nu este perfectã, dar în prezent asta este cea mai mare realizare a comunitãţii maghiare.
Din pãcate avem prejudici, şi bãnuim cã în politica româneascã capacitatea de absorbţie a inovaţiilor este limitatã. Totuşi realitatea este, cã dumneavoastrã în România puteţi sã vorbiţi despre autonomie, dar noi în Slovacia nu putem nici sã pronunţãm cuvântul. Nu putem sã spunem „Felvidék” (Þinutul de Sus), nici „Kárpát-medence” (Bazinul Carpatic). Politica româneasca este mai concesivã?
În Slovacia frica e mai mare pentru cã maghiarii trãiesc lângã frontierã. Dar în ultima vreme nu a fost simplu nici în Transilvania. Ca deputat în Parlamentul României am semnat cinci proiecte de lege în tema autonomiei. Colegii noştri ne-au criticat şi ne-au atacat, dar eu întotdeauna am zis: românii trebuie sã se obişnuieascã cu ideea autonomiei. Evident cã discursul politic s-a schimbat odatã cu componenţei guvernului. Ca exemplu putem sã referim la problemele în tema predãrii limbii române. În opinia noastrã trebuie sã o predãm ca o limbã strãinã, dar românii nici nu a vrut sã discute despre asta, au devenit foarte nervoşi. De aceea acum zicem cã limba românã este o limbã specialã şi trebuie sã învãţãm din cãrţi speciale. Nici cuvântul autonomie nu a fost pe placul lor, acum spunem decentralizare. Însã eu sper cã vine vremea când nişte expresii nu vor mai deranja pe nimeni. De altfel şi în România existã o lege a limbii oficiale. Un guvern social-democrat a aprobat-o. A fost la fel de proastã ca în Slovacia. Am luptat împotriva legii, dar totuşi au aprobat-o. Însã preşedintele Iliescu nu a semnat-o şi sa eliminat partea care conţine amenzile. Astãzi nimeni nu se discutã despre aceastã lege, sperãm cã şi în Slovacia va schimba discursul politic.
Am vãzut o alianţã între maghiari în legãturã cu legea limbii oficiale în Slovacia. În problemele importante putem sã facem o alianţã asemãnãtoarã în viitor?
Da, dar eu cred cã nu numai la nevoie trebuie sã ne aliãm. De exemplu în Tratatul de la Lisabona a apãrut posibilitatea cã un milion de cetãţeni pot sã iniţieze o lege europeanã. În Bruxelles avem un birou de lobby. Numai cã trebuie sã folosim aceste posibilitãţi, este foarte important sã ne dãm seama, cã dacã interesul naţiunii cere trebuie sã omitãm afronturile din trecut şi sã ne aliãm. Dezbinarea este vina istoricã a maghiarimii. Înfrângerea la Mohács a fost primul „5 decembrie”. Iar acum trebuie sã învãţãm din greşelile trecutului şi sã ne aliãm. Legea limbii oficiale în Slovacia ne-a arãtat cã acest lucru este posibil.
