Csaba Sógor la Piatra Niergeș
Cu ocazia comemorării revoluției și luptei maghiare pentru libertate din 1848-1849, Csaba Sógor a ținut discursuri și a depus coroane la festivitățile organizate la Piatra Niergeș și la Miercurea Ciuc.
Discursul eurodeputatului UDMR rostit la Piatra Niergeș:
Dragi locuitori ai Ciucului, secui, maghiari și invitați!
Atunci când ne uităm în jur și ne imaginăm că acum 165 de ani câteva sute de oameni au oprit o mulțime de mai multe zeci de mii, trebuie să ne gândim la ce au gândit și simțit acești oameni, de au fost capabili de o asemenea faptă măreață. Cum a putut această țară, după ce a fost împărțită timp de mai multe secole, într-un timp atât de scurt să devină o singură națiune, o singură țară? Răspunsul, pe care trebuie să-l ținem în minte și în inimă este: iubirea de țară.
Acești oameni și-au iubit patria. Să-mi iubesc patria astăzi înseamnă să iubesc locul unde m-am născut, să-mi iubesc familia, să iubesc tot ceea ce îmi asum, să-mi iubesc vecinii, pădurile și pământurile încredințate nouă - nu de strămoșii, ci de nepoții noștri. Să-mi iubesc patria înseamnă să nu uit de unde provin, cine sunt și ce responsabilități am față de țara mea și poporul meu. Acești oameni și-au iubit țara până la ultimul lor strop de sânge. La fel și noi, chiar și în zile cotidiene gri, trebuie să știm să iubim acest pământ, această regiune, casa, poarta și tot ce am primit în moștenire.
Dar totuși, două sute de oameni în față cu mai multe zeci de mii? O națiune contra celor mai mari două armate din Europa? Inima, mușchii, brațele – nu sunt suficiente. Acei oameni au avut nevoie și de cunoștințe. Sándor Gál, pe lângă faptul că a scris cărți militărești, a și predat matematică și istoria și arta războiului. Acești oameni au fost persoane pregătite. Să-ți iubești patria și să-ți dai și viața pentru ea înseamnă să te pregătești în permanență pentru acel moment când vei putea s-o servești prin cunoștințele și puterile tale.
La 15 martie trebuie să vorbim și despre primăvara Europei. Primăvara înseamnă un nou început. Câteodată, pentru a reîncepe e nevoie să și salvăm ce poate fi salvat și să facem și imposibilul: așa cum a făcut Klapka și apărătorii cetății din Komárom. Să ne imaginăm și faptul că fiul lui Lajos Kossuth, Ferenc Kossuth a depus jurământ în fața împăratului care nu i-a lăsat tatălui său să se întoarcă în țară, care i-a întemnițat și i-a condamnat la moarte pe eroii revoluției. 18 ani după reprimarea revoluției și luptei maghiare pentru libertate, națiunea noastră a avut puterea să se înțeleagă – cu o expresie actuală, să intre la guvernare – cu cei care au înăbușit în sânge această luptă.
Vorbim despre o primăvară europeană. Poetul nostru, Petőfi a proclamat că națiunea maghiară a luptat nu doar pentru libertatea Europei ci pentru libertatea lumii. Noi știm foarte bine că în acea oaste erau și sârbi și polonezi, au fost acolo oameni ca Bem sau Dembinski. Unii nici măcar nu au vorbit maghiara, dar au luptat în lupta pentru libertatea maghiarilor. O întreagă Europă și-a ridicat ochii la revoluția maghiarilor, imaginați-vă ce responsabilitate a însemnat acest lucru.
Mai mult de cinci mii de ostași au luptat în diverse colțuri ale lumii. A fost acolo generalul Bem, care ulterior a devenit musulman, Károly Zágoni, eroul bătăliei de la Springfield sau acei anonimi care au fondat academia militară din Argentina. Gândindu-ne la ei vom înțelege cu adevărat de ce revoluția din 1848 nu a fost doar a maghiarilor ci a întregii lumi.
Nu avem altă sarcină decât să fim demni de cei care și-au dat viața pentru această țară. Șă ne iubim și noi țara. Să ne pregătim prin cunoștințe și inteligență în fiecare zi pentru această luptă. Să fim mândri că fie în Europa, fie în București, dar cu toții știm unde ne este locul și ce sarcină avem. Să trăiască libertatea maghiarilor, să trăiască patria!
Dragi locuitori ai Ciucului, secui, maghiari și invitați!
Atunci când ne uităm în jur și ne imaginăm că acum 165 de ani câteva sute de oameni au oprit o mulțime de mai multe zeci de mii, trebuie să ne gândim la ce au gândit și simțit acești oameni, de au fost capabili de o asemenea faptă măreață. Cum a putut această țară, după ce a fost împărțită timp de mai multe secole, într-un timp atât de scurt să devină o singură națiune, o singură țară? Răspunsul, pe care trebuie să-l ținem în minte și în inimă este: iubirea de țară.
Acești oameni și-au iubit patria. Să-mi iubesc patria astăzi înseamnă să iubesc locul unde m-am născut, să-mi iubesc familia, să iubesc tot ceea ce îmi asum, să-mi iubesc vecinii, pădurile și pământurile încredințate nouă - nu de strămoșii, ci de nepoții noștri. Să-mi iubesc patria înseamnă să nu uit de unde provin, cine sunt și ce responsabilități am față de țara mea și poporul meu. Acești oameni și-au iubit țara până la ultimul lor strop de sânge. La fel și noi, chiar și în zile cotidiene gri, trebuie să știm să iubim acest pământ, această regiune, casa, poarta și tot ce am primit în moștenire.
Dar totuși, două sute de oameni în față cu mai multe zeci de mii? O națiune contra celor mai mari două armate din Europa? Inima, mușchii, brațele – nu sunt suficiente. Acei oameni au avut nevoie și de cunoștințe. Sándor Gál, pe lângă faptul că a scris cărți militărești, a și predat matematică și istoria și arta războiului. Acești oameni au fost persoane pregătite. Să-ți iubești patria și să-ți dai și viața pentru ea înseamnă să te pregătești în permanență pentru acel moment când vei putea s-o servești prin cunoștințele și puterile tale.
La 15 martie trebuie să vorbim și despre primăvara Europei. Primăvara înseamnă un nou început. Câteodată, pentru a reîncepe e nevoie să și salvăm ce poate fi salvat și să facem și imposibilul: așa cum a făcut Klapka și apărătorii cetății din Komárom. Să ne imaginăm și faptul că fiul lui Lajos Kossuth, Ferenc Kossuth a depus jurământ în fața împăratului care nu i-a lăsat tatălui său să se întoarcă în țară, care i-a întemnițat și i-a condamnat la moarte pe eroii revoluției. 18 ani după reprimarea revoluției și luptei maghiare pentru libertate, națiunea noastră a avut puterea să se înțeleagă – cu o expresie actuală, să intre la guvernare – cu cei care au înăbușit în sânge această luptă.
Vorbim despre o primăvară europeană. Poetul nostru, Petőfi a proclamat că națiunea maghiară a luptat nu doar pentru libertatea Europei ci pentru libertatea lumii. Noi știm foarte bine că în acea oaste erau și sârbi și polonezi, au fost acolo oameni ca Bem sau Dembinski. Unii nici măcar nu au vorbit maghiara, dar au luptat în lupta pentru libertatea maghiarilor. O întreagă Europă și-a ridicat ochii la revoluția maghiarilor, imaginați-vă ce responsabilitate a însemnat acest lucru.
Mai mult de cinci mii de ostași au luptat în diverse colțuri ale lumii. A fost acolo generalul Bem, care ulterior a devenit musulman, Károly Zágoni, eroul bătăliei de la Springfield sau acei anonimi care au fondat academia militară din Argentina. Gândindu-ne la ei vom înțelege cu adevărat de ce revoluția din 1848 nu a fost doar a maghiarilor ci a întregii lumi.
Nu avem altă sarcină decât să fim demni de cei care și-au dat viața pentru această țară. Șă ne iubim și noi țara. Să ne pregătim prin cunoștințe și inteligență în fiecare zi pentru această luptă. Să fim mândri că fie în Europa, fie în București, dar cu toții știm unde ne este locul și ce sarcină avem. Să trăiască libertatea maghiarilor, să trăiască patria!
