Csaba Sógor: În marșul comun putem să ne regăsim din nou
Miercuri, 23 octombrie, în organizarea comună a
Primăriei Miercurea Ciuc și a Consulatului General din Miercurea Ciuc al
Ungariei a avut loc comemorarea eroilor revoluției din 1956 la
monumentul Gloria Victis.
La eveniment discursuri festive au fost rostite de
Csaba Sógor, deputat în Parlamentul European, Balázs Hidvéghi,
vicepreședintele Comisiei pentru Solidaritate Națională a Parlamentului
Ungariei și de Benedek Nagy, fost deținut după evenimentele din 1956 și
politician.
”Ne-au lăsat o moștenire regească pe care trebuie să o merităm, libertatea pe care ei nu au câștigat-o, dar pe care noi am primit-o înapoi într-o singură zi”, și-a început discursul europarlamentarul Csaba Sógor, citându-l pe Albert Camus. Acesta le-a reamintit celor adunați că libertatea nu se oferă niciodată gratuit, ci se dobândește prin luptă. ”Numai persoanele cu spirit independent sunt capabili să lupte pentru libertate. Astăzi am putea să formulăm în felul următor: autonomia poate fi câștigată doar de către oameni autonomi, care nu poluează mediul, nu taie pădurile, nu-și vând pământurile și nu-și uită limba maternă”, a subliniat acesta.
”Astăzi trebuie să ne luptăm și contra spiritului servil și neîncrederii în sine. Acestea au fost depășite în 1956, când toată lumea înțeles că nevoia unul de celălalt, solidaritatea și cooperarea stau la baza unei societăți, când un întreg popor s-a luptat împotriva autocrației. Acest măreț moment a fost marcat de curajul unor oameni hotărâți să dea tot ce aveau. În lupele de pe străzile Budapestei tinerii nu au luptat unul împotriva altuia ci unul pentru celălalt, pentru țară și pentru o lume mai bună. Cum a fost posibilă lupta în comun și victoria? Aceasta a fost rezultatul unor decizii individuale, a oamenilor care și-au riscat viața pentru libertate. Astăzi ne înclinăm în fața lor și le mulțumim că au arătat exemplu într-o lume inumană”, a formulat deputatul.
”În Transilvania prin arestările din 1957 a început o revoluție specială, solidaritatea în suferință. Astăzi putem vorbi de revoluție și schimbare doar acolo unde există și spirit de sacrificiu, unde oamenii pot să renunțe la interesele individuale și să pună în prim-plan bunăstarea comunității. Nu degeaba se spune că până la mijlocul secolului XXI centrul lumii nu va mai fi în Europa ci în Est. Acolo spiritul și voința comunitară încă sunt vii. Trebuie să credem că și noi mai avem rezerve din acest spirit”, a explicat Sógor.
Adesea revoluțiile eșuează și sunt înăbușite în sânge, în astfel de cazuri supraviețuitorii și generațiile de după au sarcina să le atingă le obiectivele. Oare s-au împlinit revoluțiile din 1956 sau 1989? Mai degrabă putem spune că a fost pornit ceva ce trebuie continuat. Avem nevoie de efort susținut și răbdare în viața și munca noastră de zi de zi. În marșul comun prevăzut pentru duminică vom avea ocazia să ne regăsim și prin perseverență să eliberăm și pe alții, captivii unui sistem revolut.
”Ne-au lăsat o moștenire regească pe care trebuie să o merităm, libertatea pe care ei nu au câștigat-o, dar pe care noi am primit-o înapoi într-o singură zi”, și-a început discursul europarlamentarul Csaba Sógor, citându-l pe Albert Camus. Acesta le-a reamintit celor adunați că libertatea nu se oferă niciodată gratuit, ci se dobândește prin luptă. ”Numai persoanele cu spirit independent sunt capabili să lupte pentru libertate. Astăzi am putea să formulăm în felul următor: autonomia poate fi câștigată doar de către oameni autonomi, care nu poluează mediul, nu taie pădurile, nu-și vând pământurile și nu-și uită limba maternă”, a subliniat acesta.
”Astăzi trebuie să ne luptăm și contra spiritului servil și neîncrederii în sine. Acestea au fost depășite în 1956, când toată lumea înțeles că nevoia unul de celălalt, solidaritatea și cooperarea stau la baza unei societăți, când un întreg popor s-a luptat împotriva autocrației. Acest măreț moment a fost marcat de curajul unor oameni hotărâți să dea tot ce aveau. În lupele de pe străzile Budapestei tinerii nu au luptat unul împotriva altuia ci unul pentru celălalt, pentru țară și pentru o lume mai bună. Cum a fost posibilă lupta în comun și victoria? Aceasta a fost rezultatul unor decizii individuale, a oamenilor care și-au riscat viața pentru libertate. Astăzi ne înclinăm în fața lor și le mulțumim că au arătat exemplu într-o lume inumană”, a formulat deputatul.
”În Transilvania prin arestările din 1957 a început o revoluție specială, solidaritatea în suferință. Astăzi putem vorbi de revoluție și schimbare doar acolo unde există și spirit de sacrificiu, unde oamenii pot să renunțe la interesele individuale și să pună în prim-plan bunăstarea comunității. Nu degeaba se spune că până la mijlocul secolului XXI centrul lumii nu va mai fi în Europa ci în Est. Acolo spiritul și voința comunitară încă sunt vii. Trebuie să credem că și noi mai avem rezerve din acest spirit”, a explicat Sógor.
Adesea revoluțiile eșuează și sunt înăbușite în sânge, în astfel de cazuri supraviețuitorii și generațiile de după au sarcina să le atingă le obiectivele. Oare s-au împlinit revoluțiile din 1956 sau 1989? Mai degrabă putem spune că a fost pornit ceva ce trebuie continuat. Avem nevoie de efort susținut și răbdare în viața și munca noastră de zi de zi. În marșul comun prevăzut pentru duminică vom avea ocazia să ne regăsim și prin perseverență să eliberăm și pe alții, captivii unui sistem revolut.
