2011-10-07

Europarlamentara germanã a PPE, Doris Pack a susţinut la data de 5 octombrie o audiere publicã la Bruxelles despre Spaţiul European al Învãţãmântului Superior în cadrul Comisiei pentru Culturã şi Educaţie (CULT) al Parlamentului European.

În cadrul audierilor a fost prezentatã publicaţia Departamentului de Politici Structurale şi de Coeziune a PE întitulat „Procesul Bologna: evaluare şi perspective”. Invitaţii evenimentului au fost profesorul universitar Giunio LUZZATTO, specialist italian în grupul de lucru Bologna, Gerry SULLIVAN, preşedintele Autoritãţii pentru Învãţãmântul Superior din Irlanda, profesorul universitar Markku MATTILA, preşedintele Academiei Finlandeze şi Michel FEUTRIE, secretarul EUCIS- LLL. Europarlamentarul UDMR Csaba Sógor nu este membru în comsia CULT, însã a participat la aceastã audiere datoritã importanţei subiectului.

Bologna a declanşat un proces, care evolueazã în mod constant de la debutul sãu. Monitorizarea fãcutã de întâlnirile bi-anuale ale miniştrilor a dat roade: munca grupului de lucru, care se ocupã de stabilirea ţintelor şi monitorizarea lor, a fost foarte eficient.

Faptul cã s-a reuşit armonizarea activitãţii Uniunii Europene şi a statelor membre este meritul Parlamentului şi al Consiliului. Rezultatele şi problemele procesului Bologna au o literaturã vastã, nici nu s-ar putea face un scurt rezumat – au declarat vorbitorii.

Profesorul universitar italian Giunio LUZZATO a afirmat cã sistemul de învãţãmânt superior a trecut printr-un proces de schimbare fundamental în ultimii 10 ani. Programul de mobilitate al studenţilor, Erasmus, a funcţionat deja în 1999 şi de atunci au fost fãcute mai multe încercãri de a se recunoaşte diplomele, chiar dacã sistemele naţionale de învãţãmânt superior nu au fost în concordanţã. Luzzato considerã cã acest fenomen s-a schimbat: azi putem vorbi de Spaţiul European al Învãţãmântului Superior ca şi un fenomen real.
Michel FEUTRIE a prezentat recomandãrile Declaraţiei de la Leuven din 2009. Documentul oferã paşi pentru realizarea ţintelor neîndeplinite ale procesului Bologna şi urgenteazã noi prioritãţi pentru noul deceniu: întãrirea dimensiunii sociale, adicã egalitatea de şanse în accesul şi terminarea studiilor din cadrul învãţãmântului superior, respectiv incorporarea procesului de învãţare pe tot parcursul vieţii în sistemele-cadru naţionale. Datoritã aplicabilitãţii lor, pieţele forţei de muncã cautã tot mai des pregãtire profesionalã de nivel înalt şi abilitãţi transversale. Totuşi, procesul de învãţare trebuie sã rãmânã axat pe studenţi.

Din punctul de vedere al şanselor egale în accesul la învãţãmânt, principala prioritate rãmâne finanţarea de cãtre stat. Existã grupuri, în principal în afara Europei, care considerã învãţãmântul superior ca fiind o piaţã, iar studenţii nişte consumatori. Aceasta nu este o atitudine europeanã şi este strãinã de procesul Bologna.

Pânã acum, statele membre ale spaţiului Bologna au aplicat în mod diferit principiile egalitãţii de şanse în accesul la învãţãmântul superior. Nu doar raţionamentele economice sunt importante din punctul de vedere al egalitãţii sociale, ci şi situaţia minoritãţilor, respectiv accesul la învãţãmânt superior al celor ce au beneficiat de o educaţie neformalã. Existã diferenţe majore între statele membre cu privire la finanţarea învãţãmântului superior şi a studenţilor. Statele membre UE nu au o direcţie comunã în privinţa acestui subiect, iar foarte puţine sunt statele, unde sistemul funcţioneazã etic din punct de vedere social. Este evident, cã subiectul finanţãrii este cel mai important, chiar dacã cuantumul acestora a scãzut în statele membre în ultimii ani – a conchis Markku MATTILA.

În discursul sãu, Michel FEUTRIE a pus accentul pe criteriul aplicabilitãţii. Dat fiind faptul cã sistemul cu o diplomã de bachelor de trei ani a devenit o practicã comunã în toate statele membre, îmbunãtãţirea şanselor studenţilor ar trebui sã devinã o prioritate atât pentru statele membre cât şi pentru UE.

Concluzia şedinţei a fost cã procesul Bologna a avut foarte multe rezultate bune, iar Spaţiul European al Învãţãmântului Superior are un viitor luminos, chiar dacã o cooperare mai intensivã între actorii implicaţi ar fi generat rezultate mai bune.

Spaţiul European al Învãţãmântului Superior este reglementat de acorduri interguvernamentale ale cãror semnatari sunt şi state, care nu sunt membre UE. Intenţiile bune ale actorilor au generat de multe ori rezultate bune, însã acum este nevoie de luarea de decizii la cele mai înalte nivele ale instituţiilor – au declarat vorbitorii.