Directiva UE privind asistenţa medicalã transfrontalierã consolideazã drepturile pacienţilor
În cadrul primei şedinţe plenare a Parlamentului European eurodeputaţii au votat poziţia Consiliului Uniunii Europene cu privire la directiva despre drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere. Elaborarea acestui document a fost începutã în 2005, decizia asupra sa a fost luatã de cãtre PE şi consiliu în conformitate cu Tratatul de la Lisabona.
Directiva face posibil tratamentul pacienţilor cetãţeni ai UE în afara ţãrii lor de origine, însã se opune turismului medical. În contradicţie cu multe presupuneri, directiva nu ameninţã serviciile medicale oferite de statele membre şi sistemul lor social, reglementarea funcţionãrii acestor sisteme rãmâne dreptul fiecãrui stat membru. Cuantumul restituirilor se va stabili tot conform regulilor în vigoare în sistemul de sãnãtate din ţara de origine a pacientului, iar statele membre vor decide singure care vor fi serviciile medicale oferite strãinilor.
În cazuri speciale sau în cazul spitalizãrilor de mai mult de o noapte, agenţiile însãrcinate cu coordonarea restituirilor pot stabili ca criteriu al restituirii o aprobare prealabilã obligatorie, însã acordarea acestei aprobãri poate fi refuzatã doar în cazul lipsei unui sistem de criterii stabilit sau al unor condiţii speciale. Orice cerere de tratament în strãinãtate va face subiectul unei evaluãri individuale. Statele membre sunt obligate sã înfiinţeze centre de legãturã pentru a servi cetãţenii care vor sã urmeze un tratament în strãinãtate.
Directiva reprezintã o soluţie pentru bolnavii care se aflã pe liste de aşteptare. În cazul unor boli rare, evaluarea se va face cu ajutorul spitalelor sau chiar a experţilor independenţi. Documentul, accentueazã, totodatã, importanţa continuãrii tratamentelor în statul de originie. Europarlamentarii intenţionau sã aloce fonduri sporite celor care trãiesc cu deficienţe şi şi-au exprimat regretul cã s-au înregistrat progrese doar în cazul asistenţei medicale online voluntare, iar statele membre nu au reuşit sã-şi depãşeascã reticenţele deşi asistenţa medicalã transfrontalierã prin metode virtuale va deveni o metodã de lucru importantã în viitorul apropiat.
În acest moment, asistenţa medicalã transfrontalierã constituie 1% din bugetele statelor membre, deşi Eurostat a arãtat cã 4% din cetãţenii UE se trateazã într-un alt stat membru. Statele membre au 30 de luni la dispoziţie sã transpunã reglementãrile directivei.
La dezbaterea ce a precedat adoptarea directivei a participat şi europarlamentarul UDMR Csaba Sógor, care a atras atenţia asupra şanselor sistemelor de sãnãtate din statele membre noi, care au posibilitãţi financiare mai reduse.
„- Salut propunerile ce reglementeazã mai clar drepturile pacienţilor, sfârşitul listelor de aşteptare şi soluţionarea problemei lipsei unor specialişti în unele state membre. Cred cã toţi înţelegem situaţia sistemelor de sãnãtate a noilor state membre, ce dispun de posibilitãţi financiare mai reduse, mai ales cã trebuie sã confruntãm şi cu problema emigrãrii forţei de muncã calificatã.
Dacã votãm aceastã directivã, cerem un efort suplimentar din partea acestor ţãri, dacã o respingem, drepturile pacienţilor din aceste ţãri vor fi restricţionate. Sunt convins cã vom gãsi soluţiile prin care inegalitatea dintre sistemele de sãnãtate ale diferitelor ţãri membre va dispãrea. În ţara mea, de exemplu, vom putea oferi servicii performante în domeniul balneologiei, fizioterapiei sau chiar a stomatologiei.”
În cazuri speciale sau în cazul spitalizãrilor de mai mult de o noapte, agenţiile însãrcinate cu coordonarea restituirilor pot stabili ca criteriu al restituirii o aprobare prealabilã obligatorie, însã acordarea acestei aprobãri poate fi refuzatã doar în cazul lipsei unui sistem de criterii stabilit sau al unor condiţii speciale. Orice cerere de tratament în strãinãtate va face subiectul unei evaluãri individuale. Statele membre sunt obligate sã înfiinţeze centre de legãturã pentru a servi cetãţenii care vor sã urmeze un tratament în strãinãtate.
Directiva reprezintã o soluţie pentru bolnavii care se aflã pe liste de aşteptare. În cazul unor boli rare, evaluarea se va face cu ajutorul spitalelor sau chiar a experţilor independenţi. Documentul, accentueazã, totodatã, importanţa continuãrii tratamentelor în statul de originie. Europarlamentarii intenţionau sã aloce fonduri sporite celor care trãiesc cu deficienţe şi şi-au exprimat regretul cã s-au înregistrat progrese doar în cazul asistenţei medicale online voluntare, iar statele membre nu au reuşit sã-şi depãşeascã reticenţele deşi asistenţa medicalã transfrontalierã prin metode virtuale va deveni o metodã de lucru importantã în viitorul apropiat.
În acest moment, asistenţa medicalã transfrontalierã constituie 1% din bugetele statelor membre, deşi Eurostat a arãtat cã 4% din cetãţenii UE se trateazã într-un alt stat membru. Statele membre au 30 de luni la dispoziţie sã transpunã reglementãrile directivei.
La dezbaterea ce a precedat adoptarea directivei a participat şi europarlamentarul UDMR Csaba Sógor, care a atras atenţia asupra şanselor sistemelor de sãnãtate din statele membre noi, care au posibilitãţi financiare mai reduse.
„- Salut propunerile ce reglementeazã mai clar drepturile pacienţilor, sfârşitul listelor de aşteptare şi soluţionarea problemei lipsei unor specialişti în unele state membre. Cred cã toţi înţelegem situaţia sistemelor de sãnãtate a noilor state membre, ce dispun de posibilitãţi financiare mai reduse, mai ales cã trebuie sã confruntãm şi cu problema emigrãrii forţei de muncã calificatã.
Dacã votãm aceastã directivã, cerem un efort suplimentar din partea acestor ţãri, dacã o respingem, drepturile pacienţilor din aceste ţãri vor fi restricţionate. Sunt convins cã vom gãsi soluţiile prin care inegalitatea dintre sistemele de sãnãtate ale diferitelor ţãri membre va dispãrea. În ţara mea, de exemplu, vom putea oferi servicii performante în domeniul balneologiei, fizioterapiei sau chiar a stomatologiei.”
