Indicatorii de sãrãcie sunt alarmanţi
În cadrul şedinţei plenare din octombrie a Parlamentului European de la Strasbourg europarlamentarii au discutat despre rezultatele Anului European pentru Combaterea Sãrãciei şi a Excluziunii Sociale şi despre posibilitatea creãrii unor baze de date privind originile etnice şi rasiale.
Gãsiţi mai jos intervenţiile europarlamentarului UDMR Csaba Sógor în dezbatere:
„Doamnã Preşedinte,
ONU a declarat ziua de 17 octombrie Ziua Mondialã a Sãrãciei în 1992. În 2000, organizaţia mondialã s-a angajat sã reducã la jumãtate numãrul persoanelor aflate în sãrãcie gravã pânã în 2015. Suntem la douã treimi din perioadã şi conform analizei situaţiei suntem nevoiţi sã recunoaştem cã datele sunt alarmante, suntem rãmaşi în urmã faţã de indicatorii prognozaţi, iar exigenţele şi aşteptãrile sunt mari. 73% din populaţia UE considerã sãrãcia ca fiind cea mai gravã problemã, 89% din cetãţenii Uniunii doresc acţiuni imediate, iar 74% considerã cã Uniunea ar trebui sã aibã un rol important în combaterea sãrãciei. Faţã de acestea peste 6 milioane de cetãţeni UE şi-au pierdut locul de muncã în ultimii doi ani, iar sãrãcia infantilã devine tot mai rãspânditã.
Considerãm ca cea mai eficientîã metodã de combaterea sãrãciei ocuparea forţei de muncã, dar modelul Europei sociale al lui Jean Monet este umbrit de interesele economice.
Dezvoltarea economicã serveşte la asigurarea bunãstãrii cetãţenilor, însã acest lucru nu valoreazã mai nimic fãrã mãsuri sociale eficiente şi scãderea drasticã a nivelului actual de sãrãcie. Desigur, sarcina şi responsabilitatea politicii sociale aparţine statelor membre, eu consider totuşi cã prin folosirea mai accentuatã a metodei coordonãrii deschise şi facilitarea schimburilor celor mai bune practici putem gãsi soluţii comune pentru cele mai urgente probleme.”
„Domnule Preşedinte,
„Dreptul european şi internaţional interzice în mod clar discriminarea pe baze etnice, însã de multe ori apar suspiciuni privind faptul cã unele state membre ar discrimina în mod implicit minoritãţile naţionale aflate pe teritoriile lor. Eu nu doresc sã vorbesc acum despre discriminarea implicitã, ci doresc sã atrag atenţia colegilor mei asupra unei legi, care dezavantajeazã clar o comunitate minoritarã. Deşi noul guvern din Slovacia a fãcut paşi în direcţia corectã în privinţa Legii limbii de stat, ea conţine în continuare amenzi, deci legea este perfect capabilã sã intimideze şi sã ţinã într-o stare de incertitudine cetãţenii vorbitori de o altã limbã decât cea slovacã. Rog Parlamentul European şi Comisia Europeanã sã analizeze şi sã condamne toate practicile de discriminare etnicã sau rasialã din cadrul UE.”
„Doamnã Preşedinte,
ONU a declarat ziua de 17 octombrie Ziua Mondialã a Sãrãciei în 1992. În 2000, organizaţia mondialã s-a angajat sã reducã la jumãtate numãrul persoanelor aflate în sãrãcie gravã pânã în 2015. Suntem la douã treimi din perioadã şi conform analizei situaţiei suntem nevoiţi sã recunoaştem cã datele sunt alarmante, suntem rãmaşi în urmã faţã de indicatorii prognozaţi, iar exigenţele şi aşteptãrile sunt mari. 73% din populaţia UE considerã sãrãcia ca fiind cea mai gravã problemã, 89% din cetãţenii Uniunii doresc acţiuni imediate, iar 74% considerã cã Uniunea ar trebui sã aibã un rol important în combaterea sãrãciei. Faţã de acestea peste 6 milioane de cetãţeni UE şi-au pierdut locul de muncã în ultimii doi ani, iar sãrãcia infantilã devine tot mai rãspânditã.
Considerãm ca cea mai eficientîã metodã de combaterea sãrãciei ocuparea forţei de muncã, dar modelul Europei sociale al lui Jean Monet este umbrit de interesele economice.
Dezvoltarea economicã serveşte la asigurarea bunãstãrii cetãţenilor, însã acest lucru nu valoreazã mai nimic fãrã mãsuri sociale eficiente şi scãderea drasticã a nivelului actual de sãrãcie. Desigur, sarcina şi responsabilitatea politicii sociale aparţine statelor membre, eu consider totuşi cã prin folosirea mai accentuatã a metodei coordonãrii deschise şi facilitarea schimburilor celor mai bune practici putem gãsi soluţii comune pentru cele mai urgente probleme.”
„Domnule Preşedinte,
„Dreptul european şi internaţional interzice în mod clar discriminarea pe baze etnice, însã de multe ori apar suspiciuni privind faptul cã unele state membre ar discrimina în mod implicit minoritãţile naţionale aflate pe teritoriile lor. Eu nu doresc sã vorbesc acum despre discriminarea implicitã, ci doresc sã atrag atenţia colegilor mei asupra unei legi, care dezavantajeazã clar o comunitate minoritarã. Deşi noul guvern din Slovacia a fãcut paşi în direcţia corectã în privinţa Legii limbii de stat, ea conţine în continuare amenzi, deci legea este perfect capabilã sã intimideze şi sã ţinã într-o stare de incertitudine cetãţenii vorbitori de o altã limbã decât cea slovacã. Rog Parlamentul European şi Comisia Europeanã sã analizeze şi sã condamne toate practicile de discriminare etnicã sau rasialã din cadrul UE.”
