Aplicarea Tratatului de la Lisabona, o viziune româneascã

2010-03-10

Eurodeputatul Sógor Csaba a ţinut un discurs pe data de 25 februarie 2010 în cadrul dezbaterii organizatã de Ambasada României în Regatul Belgiei si Clubul România-UE în Parlamentul European.


„Tratatul de la Lisabona reprezintã un progres în ceea ce priveşte drepturile omului. Pe lângã faptul cã se garanteazã punerea în aplicare a Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, deschide şi oportunitatea pentru Uniunea Europeanã de a adera la Convenţia Europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene este foarte importantã în privinţa drepturilor minoritãţilor, deoarece prin art. 21. se interzice discriminarea:

"TITLUL III:  EGALITATEA

Articolul 21 Nediscriminarea


(1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazata pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnica sau sociala, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice alta natura, apartenenta la o minoritate nationala, averea, nasterea, un handicap, varsta sau orientarea sexuala."

De asemenea art. 22. cuprinde, cã Uniunea respectã diversitatea culturalã, religioasã şi lingvisticã:

"Articolul 22 Diversitatea culturala, religioasa si lingvistica
Uniunea respecta diversitatea culturala, religioasa si lingvistica."

Punerea în aplicarea a Cartei înseamnã, cã Curtea de Justiţie a Uniunii Europene are competenţã în domeniul drepturilor fundamentale, adicã în cazul încãlcãrii Cartei de cãtre o instituţie europeanã sau un stat membru, Comisia Europeanã are dreptul sã acţioneze în judecatã în faţa Curţii.  

În privinţa  funcţionãrii democratice a Uniunii, Tratatul introduce un nou drept pentru cetãţenii europeni, conform cãruia o petiţie cu 1 milion de semnãturi din mai multe state membre poate fi trimisã Comisiei pentru a demara o iniţiativã legislativã

În privinţa rolului parlamentelor naţionale din statele membre UE: documentele de consultare ale Comisiei (cãrţi verzi, cãrţi albe şi comunicãri) se transmit direct de Comisia Europeanã cãtre Parlamentele naţionale la data publicãrii acestora. De asemenea, Comisia europeanã transmite Parlamentelor naţionale programul legislativ anual, precum şi orice alt instrument de programare legislativã sau de strategie politicã, simultan cu transmiterea acestora Parlamentului European şi Consiliului.

Se prevede un termen de opt sãptãmâni între data la care un proiect de act legislativ este pus la dispoziţia parlamentelor naţionale în limbile oficiale ale Uniunii Europene şi data la care proiectul în cauzã este înscris pe ordinea de zi provizorie a Consiliului, în vederea adoptãrii acestuia sau în vederea adoptãrii unei poziţii în cadrul unei proceduri legislative. Cu excepţia cazurilor de urgenţã, motivate în mod corespunzãtor, nu se poate ajunge la niciun acord asupra unui proiect de act legislativ în cauzã în decursul acestor opt sãptãmâni.

Parlamentele naţionale pot adresa preşedintelui Parlamentului European, al Consiliului şi, respectiv, al Comisiei, un aviz motivat privind conformitatea unui proiect de act legislativ cu principiul subsidiaritãţii.”